Biscuiti veseli

Biscuiti veseli

Știați că biscuiții din Europa sunt diferiți față de confrații săi din America sau alte țări? Biscuiții au o istorie interesantă.

Vechiul cuvânt franțuzesc „bescuit” derivă din cuvintele latine bis (de două ori) și coquere, coctus (gătit, gătit) și, prin urmare, înseamnă „de două ori gătite”. Aceasta deoarece biscuiții erau original copți într-un proces dublu: mai întâi coapți și apoi uscați într-un cuptor lent. Acest termen a fost apoi adaptat în limba engleză în secolul al XIV-lea în timpul Evului Mediu, în cuvântul englez „biscuit”, pentru a reprezenta un produs dur, de două ori copt. Limba olandeză, din jurul anului 1703, a adoptat cuvântul koekje („tort mic”) pentru a avea un înțeles similar pentru un produs similar, dur, copt. Diferența dintre cuvântul secundar olandez și cel de origine latină este că, în timp ce koekje este un tort care se ridică în timpul coacerii, biscuiții, care nu au agenți de creștere, în general rămân plați.

Când europenii continentali au început să emigreze în America de Nord colonială, cele două cuvinte și semnificațiile lor „identice, dar diferite” au început să se ciocnească. Cuvintele „cookie” sau „cracker” au devenit cuvintele de alegere pentru a însemna un produs dur, copt. Mai multă confuzie a fost adăugată prin adoptarea cuvântului „biscuit” pentru o pâine mică proaspătă populară în Statele Unite. Potrivit dictionarului englez american Merriam-Webster, „cookie” este o prăjitură mică sau slab crescută. Un biscuit este „orice  fel de produs de patiserie uscat dur sau crocant” asemănător cu crackerul sau cookie-ul american sau „o mică pâine rapidă făcută din aluat care a fost rulat și tăiat”

În România, biscuiții de casă au cu totul alt sens. Sunt mai crescuți și mai moi și au gust specific. Rețeta tradițională include ouă, făină albă, ulei, bicarbonat și zahăr. Bicarbonatul acționează ca un agent de creștere și este folosit adesea pentru prăjituri.

Dar cine mai prepară biscuiți de casă? Toată lumea se duce la magazin și ia un pachet de biscuiți pentru a-l savura rapid. Însă, problema biscuiților din comerț este bine cunoscută- sunt considerați junk food (aliment de calitate nutrițională îndoielnică) pentru că au un conținut ridicat de zahăr și grăsimi. Sunt gustări care sunt cele mai bune în cantități mici. Majoritatea dieteticienilor v-ar recomanda să evitați să consumați biscuiți, mai ales când vă gândiți să pierdeți în greutate.  Fulgii de ovăz sunt de obicei considerați cei mai sănătoși din cauza valorii fibrelor solubile și nutriționale. Beneficiile pentru sănătate ale biscuiților depind, de obicei, de ingredientele lor. Cei cu tărâțe sau ovăz sunt de obicei considerați mai sănătoși.

Spre deosebire de rețeta clasică sau de cei comerț, biscuiții noștri sunt mai dietetici. Folosim mai puțin zahăr și ne bazăm mai mult pe sucul natural de mere sau laptele de soia. Eu prefer sucul de mere pentru că are o aromă deosebită și o cantitate suficientă de zahăr în mod natural. Coaja de portocală de asemenea. va da savoare aluatului.

Biscuiții sunt perfecți pentru o gustare în familie, alături de cei mici. Mai ales dacă alegeți niște forme de copt atractive. Eu m-am gândit să folosesc niște fețe zâmbitoare, dar există o multitudine de variante astăzi în toate magazinele, chiar online puțeti comanda.

Print Friendly, PDF & Email

Be Social